Acasă te aștepta o surpriză. Îți doreai un laptop și-ți promisesem unul pentru când urma să pleci la facultate, dar Tati îl luase acum. La telefon, cu ceva timp în urmă, te întrebase de care dorești iar tu i-ai spus scurt ”Alb!” iar el ți-a răspuns: ”Nu ai gusturi rele!” Pentru mine acel ”alb” reprezenta doar o culoare și nu am înțeles discuția voastră, într-un fel codată, dar nu am insistat. Nici nu mă pricep la tehnologie dar Tati a înțeles. Doreai un laptop de la Apple.
Nu ți-a luat unul alb ( nu a găsit reprezentanța) și ți-a luat unul argintiu, Sony Vaio iar când l-ai văzut nu a mai contat nimic.
Un lucru m-a bucurat și pe mine: calculatorul mare, un Pentium IV, rămânea al meu și doar al meu. Degeaba făceați amândoi glume pe seama lui, că e o râșniță, cât de greu merge și ce zgomot face, mie îmi era suficient. Amândoi aveați câte un laptop și încercați să mă convingeți și pe mine să iau unul.
Până într-o zi când am zis: ,,Merit și eu un laptop! Mergem în oraș!”, și am plecat la cumpărături. Dar nici vorbă să mă gândesc să cumpăr unul. Doream o bandă de alergat. Te auzeam prea des cum spuneai că o bandă de alergat e tare bună iar când te vedeam cum plecai la alergat pe străzile din jurul blocului, de regulă cu Alina, indiferent de vreme, mi-am spus că trebuie să ai una. Când am ajuns în supermarket, nu m-am oprit la electronice, așa cum așteptați voi, m-am dus la benzile de alergat, și am zis: ,,Ăsta e laptop-ul meu!” Din acea zi, acolo erai, pe bandă: făceai cam 30 minute de alergat apoi tot felul de exerciții.
Legat de Alina e memorabil modul cum vă spuneați una alteia, și anume ,,Pescă”. Te-am întrebat de unde vine numele asta și mi-ai spus că de la ,,pescăruș”. „Și cine e pescărușul?”
„Amândouă”-ai spus. O discuție a voastră începea cam așa: ,,Ce faci, Pescă?” „ Bine, Pescă!” Și așa a intrat „pescărușul” în viața ta unde acolo avea să rămână; dar ce nu știam era cât de important avea să devină.
rămâi aproape....