Ai început să citești
cam tot ce găseai despre Economie, indiferent că era în engleză, franceză sau
în română. Îl citeai pe Smith, Keynes, Friedman iar de Teoria jocurilor a lui
John Nash, ai fost fascinată. Momentul declanșator a fost când ai văzut filmul „A
beautiful mind”, în care era redată viață lui Nash, laureat al premiului Nobel
pentru Economie în 1994. Atunci a început pasiunea ta pentru Teoria jocurilor
și strategiile economice, și care aveau să-ți influențeze gândirea și comportamentul.
Eu nu am înțeles prea mult din teoria jocurilor și mă fascinai cum tu înțelegeai
și pricepeai singură.
Îți plăceau scenariile,
îți imaginai cum ai putea să îmbunătățești un scenariu economic citit, căutai
soluții, contraziceai unele ”adevăruri economice” și spuneai că ”e discutabilă
abordarea autorului”.
Când aveam discuții contradictorii,
te rugam să reții așa cum era în teoria respectivă și te puneam să promiți că
nu vei scrie la olimpiadă ideea ta personală, ci așa cum era în carte. Râdeai și-mi
spuneai că așa vei scrie, dar tot ”discutabil rămâne”. Ajungeam la un
compromis: îți puteai spune părerea în discuții particulare, dar în rest vei
spune părerea altuia.
Îmi aduc aminte o
anumită discuție cu tine. Învățai despre comportamentul consumatorului, și ai
expus o concluzie a ta: ”Măi, știi! După
mine cel mai irațional în comportament este omul sărac.” ”De ce crezi
asta?”, te-am întrebat. ”Pentru că cel
sărac, atunci când are bani, mai întâi își satisface toate poftele și
plăcerile, pentru că a fost privat de foarte multe, și mai apoi trebuințele.”
Corect sau nu d.p.d.v.
economic nici nu conta. Important era că la nici 18 ani îți puneai întrebări și
încercai să găsești răspunsuri. Îmi spuneam că ai tot timpul din lume să te
convingi dacă ai sau nu dreptate.
Acum, în vorbirea ta curentă, pe lângă termenii matematici folosiți
(condiție necesară dar nu suficientă, există, nu există, mulțime vidă), ai adoptat
și termenii economici (rațional, irațional, productivitate, cerere, ofertă). Era o plăcere să mergem împreună la
cumpărături, unde totul era acum discutat în termeni de cost iar cumpărarea
unui lucru îl făceai numai dacă „era
necesar și dacă merita”.
Îți prioritizai
activitățile de zi cu zi, și ,,a avea randament” în ceea ce făceai, te motiva.
Ți-ai format o scală a
valorilor, cu accentul pus pe om, pe ce vrea omul, ce i-ar plăcea și ce nu i-ar
plăcea.
Deveneai puternică și
pragmatică iar nimicurile de zi cu zi nu contau.
Ți-am zis în acea perioadă
că acum sunt sigură că te vei descurca când vei pleca de-acasă la facultate, că
dacă înainte îmi era frică că nu ”îți tăiasem cordonul ombilical”, acum nu îmi
mai era.
Ai luat Certificat of
course completion –CISCO, iar pe 7 martie te-ai dus la olimpiada județeană de
economie. Știai tot ce se cerea și erai conștientă de asta, dar tot aveai emoții.
Cu cât știai mai mult
și îți doreai să câștigi, cu atât aveai mai multe emoții. Te-am încurajat așa
cum o făceam de fiecare dată: ,,Te duci și o să vezi că tu faci tot! Pentru că
tu știi tot!” și ai făcut. Tot. Ai luat premiul I și aveai asigurată plecarea
la națională.
După corectură,
profesoara de la clasă ți-a transmis părerea unei colege a dânsei, că niciodată
nu mai citise o teză așa de complexă și corectă. Scriseseși multe, multe pagini
și ai explicat în cele mai mici detalii, cu corelațiile și exemplele necesare,
nelăsând nimic să se subînțeleagă.
După ce ți-ai trăit
clipa de glorie, ai revenit rapid la realitate: pe 12 aprilie începea naționala
de economie la Craiova iar timpul era scurt, foarte scurt. Și așa cum eram
obișnuită de tine, ca în momentele tale de bucurie maximă să alegi ceea ce vei
face în viitor, așa ai făcut și atunci și te-ai hotărât că vei urma economia.
Unde, cum, în ce fel, nu știai. Spuneai doar că vrei să faci economie.
rămâi aproape