Poem pentru suflet...2 ianuarie 2005
Sunt un fluture venit din amintire
Ca o stea trimisă din iubire,
Într-un colț al lumii așteptând
O rază de soare ce vine plăpând.
Dar zorii zilei topesc dimineața
Și noaptea se duce ușor
În grota iubirii, unde-mi stă viața,
Ca stropii de ploaie în zbor.
Izvorul de apă adună tăcerea,
A nopții fiică în dar,
Poveste de viață ce-și spune durerea,
Și-și cântă potecile rar.
Suferind fără să simți…2 ianuarie 2005
Ura naște-n suferință
durere-n tăcere.
Dragostea în neputință,
fagure fără miere.
Suferința în aproape
naște ura de departe.
Numai dragostea în viață
e aparte.
Numai ura ne dezleagă
După foaia vieții ruptă,
S-o apleci, când ea se-apleacă,
Pe ai noii inimi criptă.
Doar în dragoste îți pare
Că deșertul are mare,
Și că litera-n zadar
E parfumul din pocal.
Suferind fără să simți
Ura roade inima-ți cu dinți
Și amarul vieții duble
Crezi c-alină vise crude.
Crezi că este în zadar
Să visezi că ai un cal,
Să gândești că ești năluca
ce nu știe drum ce-apucă.
Dar nu știi că în zadar
Este apa din pocal,
Ce-ar putea să fie
când o apă când pământ.
Pădurea fără brazi…28 ianuarie 2005
Ce vis frumos, copile-ai mai avea,
Fără de umezi din salcia grea?
Când cu pădurea ta, cu tot
Asculți încet neîncetatul ropot?
Fragment de vis pare-n zadar,
Cuvântul tot și-al lui amor,
Când din pădure pleacă greu
Cu amintiri în vis bătute
Cu crengi în vânt rupându-le
brazii, plopii fără umbră.
Cum zici că o sa vezi
Pădurea fără brazi ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu