condiție necesară dar nu suficientă

 

Ai început să-mi vorbești mai mult de felul de a fi a celor din jur și îi vedeai altfel.  Cuvintele ,,are/nu are suflet” erau din ce în ce mai des spuse atunci când te refereai la cineva. Nu mai conta popularitatea sau cât de bun era la învățătură acea persoană.

Îmi relatai mai des întâmplări în care colegii erau ,,apostrofați”de către profesori la clasă și îți trăgeai singură concluziile: ,,Nu așa se face. Intrase în pământ de rușine, săracul.”

Se vedea clar că nu trecuseși peste episodul tău. Nu știam încă dacă era bine sau nu, că nu reușiseși să o faci.

Îmi vorbeai de diferența dintre profesionist și om. Puteai să admiri ce face cineva ca profesionist dar totodată puteai să nu îl placi ca om. Nu mai așteptai să fii plăcută de toată lumea, așa cum tu, la rândul tău, recunoșteai că nu plăceai pe toată lumea. Nu mai căutai să înțelegi de ce nu te place cineva, dar îți explicai de ce nu îl plăceai tu. Încercai mai întâi să înțelegi persoana respectivă și apoi o plăceai sau nu.

Cu tine ai devenit mult mai critică și îți recunoșteai cât și ce puteai. Dacă te întrebam –„Care e nota minimă pe care o poți lua?”, spuneai o notă, și de la acea notă în sus era rezultatul.

Ai renunțat să te mai duci la olimpiada de română, conștientă că sunt alții mult, mult mai buni decât tine, cum era Ioana, prietena ta de la bloc, care se remarca și avea să aibă o ascensiune deosebită, iar tu îi recunoșteai meritele. Îți plăcea în continuare să scrii dar nu-ți plăcea să înveți pe de rost ceva, îți formai propriile opinii și refuzai să îți însușești opiniile altcuiva.

Cred eu că matematica te-a ajutat foarte mult să-ți dezvolți gândirea logică. De la felul tău de-a fi cu reacții spontane ai trecut la autocontrol, iar când te apucai ,,de lucrurile serioase”, îți puneai des întrebarea: „Dar dacă fac așa, unde mă duce asta?” . Până și în limbajul curent foloseai termeni matematici-„condiție necesară dar nu suficientă”, „valoare de adevăr” și altele.

Eu așteptam să văd ce hotărâre vei lua, dacă vei renunța la concursuri sau nu. Dar nu ai renunțat. Ai plecat la Galați, Roman, Suceava, apoi Focșani, și ți-ai adăugat la palmares o diplomă de excelență, un premiu II și două mențiuni.

Te duceai acum cu un alt comportament, mai detașată și cu dorința de a concura. Iar când plecai, spuneai că îndeplinești prima condiție, necesară dar nu suficientă, de a căștiga, și aceea de a participa.

Apărea o nouă preocupare la tine, informatica, și pe 11 iunie ai dat examenul pentru permisul european de conducere a computerului, ECDL - Award of Course Completion, ORACLE Academy-coursework and training si database programmimg final exam, și terminai clasa a VII-a cu zece pe linie.

 

The creation of the truth

-publicată în revista Kaleidoscope a scolii Duiliu Zamfirescu-catedra de limbi moderne ….2004

To invent is to discover.

 To discover is to search./

 To search is, very simple, to dream.

 In dreaming everything is hidden: the creation, the poetic limits, the mirage.

 In fact the poetic limits aren`t yet discovered because these appear as a cold effigy and they disappear as a phantom.

 The trust in creation is like the trust in the truth, because the truth is indisputable.

 When the sand of the life flowers, it will remain the sand of creation, because that will never be taken by the wind.

 The creation will remain like a memory album, over centuries: an album with a big mystery.

 You dream twice, you create only once, because what you have discovered once, you won`t discover another time.

 Every year the key of creation pitches in the abyss of our mind, and the gift to discover is the gift to dream./

The creation is poetry, the poetry is a feeling, and the feeling is the word.

 So, in a word written from the heart is hidden: love, peace, sadness.

                                               rămâi aproape