”...am de gând să dansez, să cânt și să mă simt bine”

 

Omul de lângă tine a devenit  centrul atenției tale. Nu conta cum arată, cum se îmbrăca, ce note avea dacă era la școală sau cine îi erau părinții.

Pe tine te interesa cum gândește, ce simte, ce face sau ce planuri are și nu de multe ori spuneai despre cineva ,,gândește bine” sau că ,,are fițe”.

Locurile unde îți plăcea să ieși seara, le-ai înlocuit cu altele, pe motiv că vin prea multe ,,piți”. Pe acestea le catalogai în ,,piți-piți”, ,,piți- proastă” și ,,piți deșteaptă”. Deveneai radicală și pur și simplu dădeai deoparte persoanele cu care credeai că nu ai nimic în comun.

Erai conștientă că și tu erai considerată de către unii ca fiind cu ,,fițe” și nu te deranja. Era treaba lor și nici nu încercai să înțelegi sau să afli de ce te vedeau așa.

Te deranjau discuțiile despre partea materială și deveneai ironică când cineva încerca să se remarce în acest mod. Mi-aduc minte când, un băiat, student, copil de medic, te-a invitat la o cafea și te-ai dus. Ai fost dezamăgită că a încercat să te impresioneze cu ce mașină avea, pe unde a fost în vacanțe și a culminat cu o invitație la piscina personală. Ai avut răbdare cât ai putut, și la un moment dat i-ai spus: ,,Bun. Am aflat ce au făcut părinții tăi. Dar tu, personal, ce ai făcut până acum?” L-ai blocat.

Era o nouă atitudine a ta care nu avea cum să nu fie observată.  Erai aceeași Andreea doar prioritățile deveneau altele.

 La școală, erai pe același drum, de-tot-înainte. Erai mândră că la olimpiada de matematică întreg podiumul a fost ocupat de uniriștii care erau prietenii tăi: locul I-Andrei, locul II-Marius, locul-III-tu și Cașu: ”Celelalte licee se vor bucura tare când noi vom pleca la facultate: poate vor lua și ele premii la mate”, ai spus.

Școala Duiliu Zamfirescu și Colegiul Unirea dominau concursurile de matematica și nu numai. Ți-ai mai adăugat la mapa cu premii o mențiune la olimpiada de geografie, apoi ai luat Permisul european de conducere a computerului - ECDL iar clasa a X-a o terminai cu media 9.89, premiul I.

Venea vacanța mare și surpriza mea a fost când te-ai hotărât să pleci în tabără la mare. Până aici nimic ieșit în comun, numai că tabăra era organizată de profesorul cu care ai avut primul și ultimul tău conflict  în liceu. Eu chiar îmi făceam probleme și ți-am spus că aș prefera să nu te duci, dar tu, nu și nu. Nu vedeai de ce nu te-ai fi dus și încercai să mă convingi că totul va fi bine, că te vei distra și nu vei lăsa ca nimic altceva să îți strice buna dispoziție. Așa îți propuneai de fiecare dată când doreai să nu lași nimic să îți strice buna dispoziție, indiferent unde plecai, la ziua cuiva, la plimbare sau discotecă: ,,Indiferent cum va fi acolo, am de gând să dansez, să cânt și să mă simt bine”.

Așa a fost și în tabără. Ai plecat bine dispusă, fără resentimente și cu dorința de a avea o vacanță frumoasă, cu mult soare și distracție pe măsură.