Ai început să te vezi mai des cu Ciprian, și cum el avea permis de conducere, inevitabil au început și plimbările cu mașina. În ecuație a apărut o nouă necunoscută, aceea de cum conduce, iar pe el nu îl cunoșteam doar îl știam. Îmi tot spuneai să am încredere că e un bun șofer, dar eu nu aveam de unde să știu ce înțelegi tu prin ”șofer bun”.
Pentru mine contează și experiența la volan, și nu e obligatoriu că dacă ai carnet de mulți ani ai și multă experiență și ești automat un șofer bun. Nu vârsta e importantă, ci calitățile în ale șofatului. Pentru mine un șofer bun este acela care simte mașina și se vede că îi place să conducă, are o anumită relaxare în comportament și o face așa de ușor și natural încât îmi dă siguranță. Eu conduc din 1985, dar nu sunt un șofer bun ci unul de weekend pentru că nu îmi place chiar dacă am categoriile B,C,E. Am condus numai de nevoie și mereu mi-am știut limitele: îmi plac parcările largi, străduțele mici le ocolesc iar în orele cu trafic aglomerat stau acasă sau iau taxi-ul. Te duceam dimineața la școală, ceva cumpărături la sfârșit de săptămâna și cam atât.
Speram din tot sufletul ca Ciprian să nu fie un șofer ca mine. Te tot întrebam cum conduce, dacă e prudent, dacă merge cu viteză și mai tot ce ne putea ajuta să ne dăm seama de cum merge.
Urma să vă duceți amândoi la un centru comercial și te-am întrebat dacă pot merge și eu pentru unele cumpărături. M-am cam autoinvitat și ați acceptat.
Ciprian a încercat să dea tot ce era mai bun din el ca șofer dar era și intimidat de prezența mea. Am încercat să-l fac să se destindă, dar parcă atunci îi ieșea o groapă în față sau plecarea de pe loc era mai bruscă. Tu chiar ai spus că din cauza mea ”nu prea i-au ieșit toate”. Îl vedeam că îi plăcea să conducă, destul de prudent și calm la volan. Mai agitată erai tu, și îi tot arătai pe marginea drumului tot ce îți atrăgea ție privirea, dar lui îi distrăgeai atenția. Acasă am avut amândouă o întreagă discuție cu tema asta, de cât de mult rău poate face un pasager din mașină care se tot agită și exclamă la un moment dat ”uite ce e acolo!” Nu numai șoferul trebuie să fie responsabil, ci și ceilalți ocupanți din mașină.
Mi-ai replicat că exagerez. Nu, nu exageram deloc.
Și ți-am spus: ”Când ești tânăr crezi că ai descoperit Universul. Dar uiți că el era acolo și pentru noi. Tu acum descoperi o cale din el, dar pe acea cale am mers și noi, și de aceea dăm sfaturi pentru că noi știm fiecare ”groapă” din ea în care am dat și fiecare ”denivelare” pe care am ocolit-o și de aceea putem avertiza. Nu oprim pe nimeni să meargă pe acel drum, doar arătăm obstacolele”.
Și de fiecare dată când ați plecat cu mașina, i-am spus lui Ciprian: ”Ochii și fata!” iar când nu spuneam eu, zicea el: ”Știu! Ochii și fata!”
rămâi aproape
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu