Știu ce nu am făcut și unde am greșit

 

Ai stat acasă aproape toată perioada, până ai plecat cu lotul din Vrancea la Craiova. La liceu se dădea celor calificați la olimpiadele naționale 2 săptămâni libere, pentru pregătire intensă. Și asta ai făcut și tu. Mai aveai foarte multe de învățat, multe probleme și teorii noi, și niciuna nu era ușoară. Dar ai muncit din greu, le-ai învățat pe toate cu o pasiune pe care nu bănuiam că o ai. Faptul că nu aveai concurență te motiva și mai tare. Nu mai era matematica unde împărțeai premiile. Acum erai numai tu.

S-a format lotul din Vrancea, dacă nu mă înșel sub îndrumarea unui domn profesor de la Tecuci, oraș în apropierea Focșaniului, și ați plecat. Primirea celor din Craiova, acomodarea și atmosfera de concurs te-au făcut să te mai relaxezi un pic. În fond realizaseși ce îți propuseseși- participarea la națională. Chiar dacă nu era prima ta națională, spuneai că e prima participare importantă a ta, pentru că o conștientizai.

În ziua concursului ai dat tot ce ai putut. Rezultatul a fost o mențiune. Ai fost puțin dezamăgită dar știai că îți rămăsese mult de învățat. Erai conștientă că partea de microeconomie o stăpâneai destul de bine, dar și că partea de macroeconomie nu prea. Nu ai avut timpul necesar și din macro a fost subiectul pe care nu l-ai făcut așa cum trebuia.

Pentru mine era un super rezultat meritat, muncit și de aplaudat chiar dacă tu erai puțin dezamăgită.

Ți-am spus că nu e nicio rușine să dorești mai mult și să-mi arăți și mie persoana aceea care participă la un concurs fără dorința de a câștiga. Cine spune așa, după mine, e ipocrit. Nu cred în sinceritatea celui care spune ”mă duc pentru că vreau să câștig experiență”.  Da, după concurs poți să spui am câștigat experiență, dar de dus, te-ai dus cu gândul sa câștigi.

Nu arătai nici că erai bucuroasă, nici că nu, erai reținută. Nu mai aveai manifestările din școala generală când săreai în sus de bucurie și țipai prin casă. Nu. Discutai despre olimpiadă pe un ton calm, îți analizai lucrarea și îți găseai punctele slabe: „Știu ce nu am făcut și unde am greșit.”

Era ca o promisiune pentru tine că nu le vei mai face în viitor, și că ți-ai învățat lecția. Dar totodată afișai o anumită siguranță. Erai convinsă că vei participa și la anul, în clasa a XII-a la olimpiada de economie, și că aveai timp să aprofundezi materia. 

 

rămâi aproape