Ai început să citești cam tot ce găseai despre Economie, indiferent că era în engleză, franceză sau în română. Îl citeai pe Smith, Keynes, Friedman iar de Teoria jocurilor a lui John Nash, ai fost fascinată. Momentul declanșator a fost când ai văzut filmul „A beautiful mind”, în care era redată viață lui Nash, laureat al premiului Nobel pentru Economie în 1994. Atunci a început pasiunea ta pentru Teoria jocurilor și strategiile economice, și care aveau să-ți influențeze gândirea și comportamentul. Eu nu am înțeles prea mult din teoria jocurilor și mă fascinai cum tu înțelegeai și pricepeai singură.
Îți plăceau scenariile, îți imaginai cum ai putea să îmbunătățești un scenariu economic citit, căutai soluții, contraziceai unele ”adevăruri economice” și spuneai că ”e discutabilă abordarea autorului”.
Când aveam discuții contradictorii, te rugam să reții așa cum era în teoria respectivă și te puneam să promiți că nu vei scrie la olimpiadă ideea ta personală, ci așa cum era în carte. Râdeai și-mi spuneai că așa vei scrie, dar tot ”discutabil rămâne”. Ajungeam la un compromis: îți puteai spune părerea în discuții particulare, dar în rest vei spune părerea altuia.
Îmi aduc aminte o anumită discuție cu tine. Învățai despre comportamentul consumatorului, și ai expus o concluzie a ta: ”Măi, știi! După mine cel mai irațional în comportament este omul sărac.” ”De ce crezi asta?”, te-am întrebat. ”Pentru că cel sărac, atunci când are bani, mai întâi își satisface toate poftele și plăcerile, pentru că a fost privat de foarte multe, și mai apoi trebuințele.”
Corect sau nu d.p.d.v. economic nici nu conta. Important era că la nici 18 ani îți puneai întrebări și încercai să găsești răspunsuri. Îmi spuneam că ai tot timpul din lume să te convingi dacă ai sau nu dreptate.
Acum, în vorbirea ta curentă, pe lângă termenii matematici folosiți (condiție necesară dar nu suficientă, există, nu există, mulțime vidă), ai adoptat și termenii economici (rațional, irațional, productivitate, cerere, ofertă). Era o plăcere să mergem împreună la cumpărături, unde totul era acum discutat în termeni de cost iar cumpărarea unui lucru îl făceai numai dacă „era necesar și dacă merita”.
Îți prioritizai activitățile de zi cu zi, și ,,a avea randament” în ceea ce făceai, te motiva.
Ți-ai format o scală a valorilor, cu accentul pus pe om, pe ce vrea omul, ce i-ar plăcea și ce nu i-ar plăcea.
Deveneai puternică și pragmatică iar nimicurile de zi cu zi nu contau.
Ți-am zis în acea perioadă că acum sunt sigură că te vei descurca când vei pleca de-acasă la facultate, că dacă înainte îmi era frică că nu ”îți tăiasem cordonul ombilical”, acum nu îmi mai era.
Ai luat Certificat of course completion –CISCO, iar pe 7 martie te-ai dus la olimpiada județeană de economie. Știai tot ce se cerea și erai conștientă de asta, dar tot aveai emoții.
Cu cât știai mai mult și îți doreai să câștigi, cu atât aveai mai multe emoții. Te-am încurajat așa cum o făceam de fiecare dată: ,,Te duci și o să vezi că tu faci tot! Pentru că tu știi tot!” și ai făcut. Tot. Ai luat premiul I și aveai asigurată plecarea la națională.
După corectură, profesoara de la clasă ți-a transmis părerea unei colege a dânsei, că niciodată nu mai citise o teză așa de complexă și corectă. Scriseseși multe, multe pagini și ai explicat în cele mai mici detalii, cu corelațiile și exemplele necesare, nelăsând nimic să se subînțeleagă.
După ce ți-ai trăit clipa de glorie, ai revenit rapid la realitate: pe 12 aprilie începea naționala de economie la Craiova iar timpul era scurt, foarte scurt. Și așa cum eram obișnuită de tine, ca în momentele tale de bucurie maximă să alegi ceea ce vei face în viitor, așa ai făcut și atunci și te-ai hotărât că vei urma economia. Unde, cum, în ce fel, nu știai. Spuneai doar că vrei să faci economie.
rămâi aproape
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu