Într-o seară, în timp ce te plimbai cu Ciprian, la marginea unei străzi ați găsit un cățeluș care părea lovit. Nu ați putut pleca de lângă el, și m-ai sunat să mă întrebi dacă îl poți aduce acasă. Plângeai, așa cum o făceai de fiecare dată când era vorba de un animăluț bolnav. Cu durere în suflet, ți-am spus și atunci ceea ce îți spuneam mereu la întrebarea asta: ,,Știi foarte bine că Lucky e egoist și rău cu alți căței!”. Cine l-a cunoscut pe Lucky știe foarte bine cât de răutăcios era cu alții.
L-a luat Ciprian la el. A doua zi l-ați dus la medic: avea o rană urâtă la o lăbuță, și a trebuit să i se prepare un unguent special, din sângele lui, pentru că bietul cățel se automutila: își lingea așa de tare rana încât nu își dădea seama că își făcea rău.
I-ați cumpărat un guler de protecție și i-ați pus numele ,,Percil”. Ați încercat să îi faceți viața cât mai frumoasă, așa cum făceați și pentru alții, dintr-un adăpost, unde le duceați de mâncare.
Dar Percil, care era un pui de lup, a crescut și nu mai putea fi ținut în casă. Se refăcuse iar lăbuța era recuperată, și ați început să-i căutați o familie iubitoare, dar care să stea obligatoriu la curte. Ați găsit-o pe lângă București. Știu că o perioadă ați ținut legătura cu familia respectivă.
rămâi aproape
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu