Încă nu simt că aș dori să conduc!

 

Te-am întrebat dacă dorești să faci școala de șoferi. În curând făceai 18 ani și puteai face școala, da examenul iar carnetul l-ai fi primit când ai fi împlinit vârsta. Majoritatea colegilor tăi așa făcuseră. Dar tu nu ai vrut și ai spus: ,,Încă nu simt că aș dori să conduc!” „Ok. Când vei dori, să ne anunți”. Era bine că îți recunoșteai asta și nu priveai permisul ca pe ceva ce trebuia să-l ai și musai de bifat.

Știam pe propria-mi piele că dacă nu simți că vrei să conduci, dacă nu îți place, nu trebuie să o faci, dar mai mult cred că amândouă aveam teama de  a conduce. Ție chiar îți plăcea să mergi  cu mașina dar să fii plimbată, și pentru a nu-ți alimenta teama, îți spuneam: ,,Iubito, prințesele sunt plimbate cu mașina. Ele nu conduc!” ,,Da mami, așa-i!”.

Iar Tati și mai ales Ciprian, te plimbau. Când vă dădeați întâlnire, tu nu prea erai punctuală, și te aștepta săracul în mașină dar nu pentru că ai fi făcut-o intenționat. Dar îți ieșea de fiecare dată-întârziai.

Ori mai aveai de aranjat părul, pe care îl mai aranjaseși de  vreo două, trei ori și tot nu-ți plăcea, ca în final să ajungi tot la celebrul tău coc cu creionul înfipt în el, ori nu-ți plăcea cum te îmbrăcaseși, ori, ori, ori. Îți dădeai toată silința, dar tot nu reușeai să fii punctuală. Într-un final, când credeai că erai gata, tot nu erai și-mi cereai ajutorul: să-ți pregătesc o anumită geantă și să fac transferul lucrurilor dintr-una în altă. O făceam. Îți găseam chiar și pachete de țigări în geantă, brichete, chibrituri și le puneam în noua geantă. Nu îmi făceam probleme că ai fuma, pentru că mi-ai fi spus. Aveam o înțelegere și nu vedeam de ce te-aș bănui de altceva. Te întrebam doar ale cui sunt și-mi spuneai- ,,Ale lui Ciprian”. Te întrebasem recent dacă ai încercat să fumezi, mi-ai spus că da, dar că nu ți-a plăcut. Eram sigură că mă vei anunța dacă vreodată îți va plăcea.

 

rămâi aproape