Cea mai frumoasă dimineață începe cu noi!

 

Chiar dacă crescuseși, nu ai încetat cu felicitările și scrisorile.

Nu era persoană apropiată ție ca de 1 iunie să nu primească o felicitare făcută de tine, cu desenul tău consacrat, cu un îndemn, o urare sau un gând bun: ,,La mulți ani, copile de 1 iunie” sau ,,Totul se schimbă…afară de nevoia noastră de copilărie!”

 O dată de ziua mea mi-ai făcut o felicitare formată din șase felicitări, ai lipit pe ele fluturași, ai desenat și pe fiecare pagină a scris câte un cuvânt până a ieșit mesajul : ,,Dragă mami, de ziua ta vreau să-ți zic că te iubesc! La mulți ani!”  Altădată mi-ai dat o cană imprimată cu o fotografie cu tine și Ciprian și mesajul: ”Cea mai frumoasă dimineață începe cu noi!”

Cu voi îmi beam cafeaua.

Îți plăcea să faci cadouri dar la fel de mult îți plăcea să și primești. Așa cum tu așteptai să vezi reacția persoanei căreia îi dădeai un cadou, așa aștepta și persoana care îți dădea ție, să-ți vadă reacția. Ai reacționat ciudat la un inel-cadou primit de la Ciprian pentru că nu era modelul dorit de tine ci unul plăcut de Ciprian. Nu te văzusem niciodată să ai obiecții la un cadou și nu înțelegeam înverșunarea ta: ,,Frate, dacă tot vrei să faci un cadou cuiva, fă-i ce-și dorește acea persoană, nu ce-ți dorești tu!” Apoi mi-ai explicat că amândoi ați fost și v-ați uitat la modele și tu ai spus care îți place, și ăsta era motivul supărării tale.

Atunci ți-am povestit: ,,Știi acei cercei rotunzi și mult prea mari pentru fața mea pe care mi i-a luat Tati? M-ai văzut vreodată că i-am purtat? Nu. Nu mi-au plăcut, dar nici nu i-am spus că nu îmi plac. L-aș fi rănit, pentru că el mi-a luat ceva ce i-a plăcut și dorea că eu să am acei cercei și mi i-a oferit din toată inima. Eu i-am  primit cu drag pentru că erau de la el. Nu poți răni sentimentele cuiva, pentru că la un moment dat gustul tău nu e același cu gustul lui, că vă plac lucruri diferite. Așa și cu inelul tău.”