Negociam: cedam eu un pic, cedai și tu.

 

Era și perioada cerceilor lungi, a bluzelor scurte până la buric, și obligatoriu cu mărgele și strasuri, a blugilor rupți și cu aplicații. Dar toate acestea nu contau dacă nu erau cumpărate de la un anumit magazin și obligatoriu, să fie de firmă.  Iar dacă telefonul nu era de ultimă generație, nu erai cool.

Nu mă supăra așa tare că doreai să ții pasul cu ceilalți, cu ce apărea nou, te înțelegeam că erai copil și era firesc să îți dorești.

Mă supăra mai mult Tati, deoarece sub pretextul că își cumpără un telefon pentru el, în realitate era pentru tine și îți alimenta astfel pornirile. Era suficient ca să spui: „Tatii! Tatiii! Mi-l dai mie?!!”și era al tău. Era suficient să îi spui că ai dori ceva și el îți făcea pe plac.

Eu deveneam ,,mama reaua” pentru că nu eram de acord cu ele. Unele erau prea scumpe iar altele nu erau necesare. Când ți-a luat un telefon-ultimă generație, cu camera și multe altele, la un preț aberant de mare pentru mine, l-ai stricat în scurt timp. Cum telefonul era un accesoriu la acea vârstă, îl țineai în buzunarul de la spate la blugi. Te plimbai cu rolele, ai căzut iar telefonul s-a făcut praf.

Mă întrebam dacă este o etapa normală în viața fiecărui tânăr  sau era doar dorința ta de a ține pasul cu ceilalți și astfel să nu mai fii catalogată drept „tocilară”.

Imitai mult, era influențabilă și atunci încercam printr-o ușoară ironie să îți spun că ești doar o copie nereușită a celei pe care o imitai și nu erai tu.

A fost perioada în care mi-a fost teamă că te îndepărtezi de mine, și am încercam să fiu mai indulgentă cu purtările tale dar nici să nu cedez prea mult. Negociam: cedam eu un pic, cedai și tu.

Te-ai descris destul de bine când ai completat un psihotest din revista școlii, intitulat: ,,Spune-mi cu ce te îmbraci ca să-ți spun cine ești”

1.      Purtați haine de sezon chiar dacă nu este necesar? NU

2.      Preferați stilul clasic celui sportiv? NU

3.      Preferați culorile deschise celor închise? NU

4.      Vă plac combinațiile șocante de culori? NU

5.      Preferați gențile sport celor la moda? NU

6.      Vă place să purtați podoabe? DA

7.      Preferați podoabele simple celor din pietre prețioase? DA

8.      Vă place să fiți extravagantă? NU

9.      Vă alegeți greu hainele când trebuie să ieșiți în oraș? DA

10.  Pierdeți mult timp în fața oglinzii? NU

Cu punctul 10 nu eram de acord, pentru că nu era adevărat. Pierdeai, nu mult ci foarte mult timp în fața oglinzii. Tu spuneai că nu pierzi timpul ci îl cheltui cu folos, pentru că plecai din fața oglinzii doar când îți plăcea rezultatul.

Iar dacă te-ai fi limitat numai la lucrurile tale, ar mai fi fost ceva. Umblai în șifonierul meu și făceai parada modei, apoi le puneai la loc dar eu tot observam. Era o dilemă pentru tine cum de îmi dădeam seama pentru că erai convinsă că le puneai așa cum erau.

„Cum de îți dai seama?”-mă întrebai, iar eu îți spuneam că o mamă știe întotdeauna, dar când te-ai mai mărit ți-am explicat: diferea modul de împăturire a lucrurilor. Le puneai la loc dar le împătureai diferit.

Îmi aduc aminte că aveam amândouă  o discuție în contradictoriu, la finalul căreia Tati mi-a spus: ,,Vai de tine când se va mai mari!” M-am uitat lung la el și am replicat: ,,Ba vai de tine! Să te văd cum o să te descurci cu două, când o să ne unim împotriva ta!”

De regulă, Tati nu intervenea în discuțiile noastre, dacă nu i se cerea părerea, cum nici eu în ale voastre. Discutam unitar, chiar dacă aveam alte păreri, dar ni le spuneam noi doi între patru ochi, și nu în fața ta. Iar dacă, vreunul își dădea seama că a greșit sau nu a avut dreptate în discuția cu tine, acela trebuia să își asume greșeala și să o îndrepte.  

Tu știai că între noi doi nu există divergențe de opinie în privința ta, și dacă ai ceva de discutat, o poți face cu oricare dintre noi doi. Nu ai spus niciodată-”să nu îi spui lui tati”, nu ne ascundeam nimic și discutam orice.

 

POEM PENTRU SUFLET…30 august 2004

Sunt un fluture venit din amintire

Ca o stea trimisă din iubire,

Într-un colț al lumii așteptând,

O rază de soare ce vine plăpând.

Dar zorii zilei topesc dimineața

Și noaptea se duce ușor

În grota iubirii, unde-mi stă viața,

Ca stropii de ploaie în zbor.

Izvorul de apă adună tăcerea,

A nopții fiică în dar,

Poveste de viață ce-și spune durerea,

Și-și cântă potecile rar.

 

Rămâi apoape