Pentru a păstra o persoană în amintirea ta....

 

Eram fericită că făceam parte din viața ta, și-mi doream să mă lași acolo, că eram prietena ta atunci când aveai nevoie de mai mult decât putea altcineva să îți dea, că te puteam sfătui, îndruma și învăța tot ce știam. Veneai spre mine mai ales atunci când aveai dubii și considerai că ceva nu e bine sau nu e cum ai fi vrut tu. Dar mai ales când doreai să spui ceva ce nu ai fi povestit altcuiva. Și uneori erau situații foarte amuzante.

Așa a fost și în una din zilele în care te duceai la școală. Pentru că mai erau puține zile până la terminare, celor din clasa a VIII-a vi s-a dat voie să veniți îmbrăcați după voia inimii dar în limite decente, iar îmbrăcatul tău, care oricum dura foarte mult, acum dura și mai mult. În acea zi ți-ai luat o fustă care îți marca talia și o bluză mulată pe corp, ai lăsat părul, vopsit recent într-o nuanță ciocolatie, să îți cadă pe umeri, ți-ai conturat ochii cu creion negru iar pe  buze ai aplicat un gloss roz pal. Ai completat ținuta cu o pereche de pantof-sanda, negri cu toc care îți dădeau nota de eleganță. În jurul tău se răspândea miros de parfum. Uneori exagerai cu parfumul iar Adi, fratele meu, avea o glumă pentru asta: ,,nu e off, fetiță!”-off, spray pe care îl dai pe piele în cantitate mare pentru a ține țânțarii deoparte. Dar în acea zi nu ai exagerat cu nimic și totul era atât cât trebuia și cum trebuia. Ai plecat la școală, iar la întoarcere acasă mi-ai povestit. „Stai să vezi ce am pățit. Știi că azi eram tare frumușică când am plecat la școală. Și mergeam eu așa plină de mine și trec doi băieți pe lângă mine. Și unul zice „ce fată frumoasă!”, și mie îmi creștea inima, „și ce corp mișto are”, iar eu eram și mai încântată, dar apoi spune „dar ce păcat că nu știe să meargă pe tocuri!” și mi-a căzut fața, nu știam cum să mă îndepărtez mai repede de ei”.

A fost seara în care ai exersat mersul pe tocuri, râdeai, o luai de la capăt și spuneai: ,,Nu e ușor deloc, fată!”, și ai tot făcut-o până când ți-a ieșit, pentru că mersul pe tocuri nu e ca urcatul pe munte- adică îngenunchiat.

Ai încetat să mai scrii în agenda ta. Aveai calculatorul și o făceai acolo, și rar într-un un caiet cu amintiri:

„Pentru a păstra o persoană în amintirea ta, trebuie doar să ai curajul și voința necesară, nu trebuie neapărat să ai o...agendă. Eu sunt fosta ta "antipatie", actuala "prietenie", "drăguță", mai închisă la ten (nu mă supăr dacă zici că sunt latino -americană), nebună dar realistă- chiar prea realistă. Ce să-ți mai zic despre mine? A....ceva inconfundabil, pentru care mulți nu mă suportă-faptul că zic totul verde-n față.(…) Mă gândesc că viața e ca o călătorie pe Titanic. NU ȘTIU DACĂ O SĂ AJUNG LA DESTINAȚIE, DAR CEL PUȚIN CĂLĂTORESC LA CLASA ÎNTÂI! Și altă chestie: pentru mine nu există "magie" decât ...în mate`. Magia trăiește în noi doar dacă îi dăm voie, iar eu nu am făcut asta.(…)

Hai să schimbăm direcția. Următoarea destinație....Totul a început demult, în gândul lui Dumnezeu, dar noi am trăit și-am văzut ce ne-a pregătit el, atunci când ne-am cunoscut. Rușine să-mi fie că nu știu când a fost asta! Să nu plângi, că eu plâng.(…)

Și acum niște fraze pe care le știi:

- am învățat că ar trebui să mă bucur că Dumnezeu nu-mi dă chiar tot ce cer...

- am învățat că banii nu pot cumpăra clasă...

- am învățat că ar trebui să avem vorbe blânde, căci mâine s-ar putea să fim nevoiți să le înghițim...

- am învățat că până nu te îndrăgostești, nimeni nu-ți pare perfect...

- am învățat că dragostea, nu timpul, vindecă toate rănile...

De fapt eu n-am învățat toate astea dar am înțeles că: trebuie să învăț REGULILE, astfel încât să știu să le încalc cum se cuvine!

Doi ochi căprui te privesc.”