Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 20 aprilie 2024

Nu am așteptat rezultatele repartizării

 

Nu am așteptat rezultatele repartizării și am plecat în vacanță. Tati ne aștepta cu nerăbdare să ajungem la el și-apoi să mergem în nordul Italiei, la Verona, unde, singura noastră grijă a fost „unde ne plimbăm azi?”

Am încercam să-ți îndeplinim toate dorințele și, pe cât am putut, să nu îți refuzăm nimic. Cu rucsacul în spate și ghidul turistic în mâna plecam în fiecare zi, dis-de-dimineață. Dar tu doreai „adrenalină”-așa ne spuneai. Și ai avut. Am ales un parc de distracție, Gardaland, unde nu ai ratat nimic în care te puteai da: carusele, leagăne, roți mountaine byke sau Magic Mountain.

Te-ai urcat în toate împreună cu Tati, nu doreai nicio pauză, și cum vedeai altceva spuneai: ,,Hai Tati să ne dăm și în ăsta!” „Lasă-mă puțin să îmi revin”, te ruga el, apoi o luați iar de la capăt. Era curios, deoarece îți era frică de înaălțime, și pe balcon îți era teamă, dar în acele carusele, nu. Ba ai dorit să întri și la Casa groazei, la Movieland Studios, unde erau recreate scene din filme, iar după nume îți dădeai seama că sunt scene din filmele de groază și totuși ai dorit să intri acolo. Eu am spus categoric că nu voi intra, mai fusesem într-un an, numai eu și Tati, fără tine, și nu uitam spaima pe care am tras-o. Nici Tati nu prea voia, dar de dragul tău a mers cu tine .

V-am așteptat afară, și eram toată numai un zâmbet pentru că îmi imaginam fața ta, și cum vei reacționa la scenele de groază, cu protagoniști oameni în carne și oase care interpretau scene din filmele care pe tine te îngrozeau și refuzai să le vezi, gen Chucky, Hanibal, Mireasa însângerată, etc. Nu am avut mult de așteptat că v-am văzut cum veneați spre mine transfigurați și albi la față, la distanță unul de celălalt și complet tăcuți.

Am început să râd. Nu aveați nici măcar puterea să îmi dați vreo replică. V-ați așezat lângă mine, și după ce v-ați mai liniștit, ați povestit ce s-a întâmplat.

De regulă, se forma un grup care intra înăuntrul Casei, dar acum ați fost numai voi doi, iar alți doritori nu mai erau. Acolo e întuneric beznă și te ghidezi după niște luminițe, care te conduc pe un anumit traseu. În timp ce mergi, personaje de filme se apropie de tine sau interpretează o scenă dintr-un film, iar efectele speciale sunt fantastice. Când ați ajuns în zona cu mireasa însângerată, aceasta s-a ridicat din pat și a pornit după voi. Ați luat-o la fugă. Fugeați voi, fugea și ”mireasa” după voi. Tu ai început să țipi: ,,Ieșim, tati?!”, ,,Ieșim!!” iar la prima ieșire de urgență ați abandonat traseu. Cei care supravegheau bunul mers al turul, strigau: ,,fricoșii fricoșii”, dar vouă nu vă păsa. Doreați să ieșiți cât mai repede afară.

„Ai avut adrenalină?”, te-am întrebat. ”Daaaaa!! Nu-mi mai trebuie niciodată!”, ai răspuns.

Dar am mai avut parte și fără să o dorim.

Am ales într-o zi să mergem la un Safari Park, cu peste 1500 de specii de animale și păsări, și eram convinși că va fi o zi liniștită. Se intra cu mașina și se mergea în coloană, fără grabă, se oprea pentru a face fotografii sau pentru a hrăni girafele care, obișnuite cu oamenii, băgau capul pe geamul mașinii. Nu aveai voie să te dai jos din mașină, iar claxonatul era interzis. Am ajuns în zona hipopotamilor, iar Tati nu mai înceta cu miratul de cât de mari sunt, și ne apropiam de zona rinocerilor. Și aici s-a întâmplat ceva. Tu ai deschis geamul pentru a face o fotografie unuia, și cred că blițul l-a deranjat. S-a ridicat de la locul lui și în câteva secunde ne-a barat drumul. Ne privea foarte atent și parcă ne spunea „mai departe nu treceți”. Se apropia încet de noi. Am înlemnit toți trei în mașină. Nu știam cum să procedăm, iar cei din spate au reacționat foarte bine, nu au claxonat.

În apropierea noastră erau oamenii de pază, care ne-au sărit în ajutor: s-au îndreptat cu mașina lor de teren direct în rinocer pentru a-l face să plece, de mai multe ori și într-un final a plecat. Am plecat și noi, dar ne-a trebuit ceva timp să ne revenim. Ne și vedeam răsturnați și luați în colțul rinocerului. Și nu de alta, dar mașina era nouă, abia cumpărată iar Tati era foarte mândru de ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu