O zi de vară
Atunci când soarele sclipește pe cer, atunci când numai norul, în neștiutul lui, mai plutește, atunci când numai pietrele mai țipă îndrăzneț...lumea visează.
Timpul visează, încrezut, că e nemuritor....omul se visează jucător cu al vieții zar, dar în zadar.
Ce-a plăsmuit natura, nu poate opri cineva.
O zi de vară liniștită provoacă ori monotonie ori haos total, atunci când doar căldura îți strivește mintea. Răsuflul se încheagă, nu poți simți că trăiești, tu ești pentru vară doar un trecător.
Te miști pe stradă, dar parcă fugi....gândești încet, dar parcă gonești printr-o gară părăsită.
Vrei să termini totul, pentru că totul e un chin.
Un chin să suporți căldura care îți face în ciudă... tu ești singurul care exagerează, dar nu îți dai seama.
Vara nu este chiar atât de rău.
2005-Andreea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu