Pentru cel mai bun tătic!

 

Venea Paștele, nu doream să stăm acasă și am plecat la Tati, la Roma.

Am plecat cu autocarul pentru un drum de 38 de ore. Mie îmi era frică de avion chiar dacă nu mai zburasem niciodată. Tati prefera drumul scurt cu avionul dar eu nu, și m-am încăpățânat să mergem cu autocarul. Disconfortul mare, oboseala acumulată, dormitul în fund pe scaun și spaima la fiecare frână pusă de șofer m-au făcut să regret amarnic hotărârea luată. Încercam să îți ofer mai mult spațiu și mă retrăgeam pe o parte a locului meu, dar și așa tot nu îți găseai locul. În vama noastră am stat destul de mult: verificat pașapoarte, acte și procuri.  Tu erai trecută pe pașaportul meu și aveam procură pentru a putea ieși din țară.

La începutul drumului te-ai arătat încântată de plecare, dar pe parcurs ai devenit morocănoasă. La fiecare oprire a autocarului – care dura cam 20 minute, trebuia să te grăbesc să mergi la baie, altfel aveam de înfruntat o coadă care părea că nu se mai termina. Nici poftă de mâncare nu mai aveai și te săturaseși de uscături. Te plictiseai, dar chiar nu aveam ce să îți fac. Și eu deveneam irascibilă iar amândouă încercam să ne suportăm așa cum eram. Când am ajuns la Roma, nimic din toate acestea nu au mai contat. Eram toți trei și doream să avem o vacanță frumoasă, mai ales că pentru tine era prima oară. Și pentru că doream ca și Tati să țină minte aceste zile, îi făcusem două diplome, puse în ramă și semnate de noi, pe care scria: ,,Pentru cel mai bun tătic!” și „Pentru cel mai bun soț!”. Le-a pus pe peretele din camera lui și acolo au stat tot timpul.

Plecam dis de dimineață de acasă cu un rucsac în spate și luam la picior fiecare zonă, încercam să vedem și să ne bucurăm cât mai mult în cele două săptămâni de vacanță. O zi întreagă am vizitat Biserica Sf. Petru, am filmat și am făcut poze, uneori pe ascuns – erau zone unde era interzis fotografiatul, la Capela Sixtină, ne-am minunat de tot ce vedeam iar Tati ne traducea acolo unde era cazul. După mai multe ore petrecute în incintă, ne-ai spus: „Măi, eu am cam înțeles despre ce este vorba, da` mie mi-e foame!”. Ne-am uitat unul la celălalt, ne-am zâmbit și am realizat că te plictisiseși. Credeam că îți plăcea pentru că nu ai spus nimic până atunci. Din ziua aceea am ales locuri în care era mai multă acțiune pentru tine, și unul a fost Luna Park, , unde în multele ore petrecute acolo nicio secundă nu te-ai plictisit.

 Vacanța era pentru toți, și toți trebuia să fim mulțumiți. Ne spuneam că vom reveni când vei mai crește, peste câțiva ani, și atunci sigur vei dori altceva.

Acum te fascinau vitrinele magazinele iar când ți se cumpăra ceva –mai ales de îmbrăcat, mai că săreai în sus de bucurie, și de dulciuri nu te mai săturai. Iar înghețata era mic dejun, prânz și cină.

rămâi aproape