22 august 2001

 

Plănuisem scoaterea aluniței. Era un pas important și nu doream să fie făcut oriunde și oricum. Am început să căutăm clinici private, am exclus din start orice instituție de stat, și ne-am hotărât pentru o clinică din Bacău, renumită pentru operațiile estetice. Ne-am dus mai

întâi la un control și ni s-a explicat cum ar decurge operația:  întâi medicul dermatolog va face extracția chirurgicală, iar apoi va urma operația estetică. Ni s-au dat asigurări că vor încerca să rămână un semn cât mai puțin vizibil.

Ți s-a explicat tot ce urma să se întâmple, știai că vei dormi și nu vei simți nimic, iar când te vei trezi din somn, nu vei mai avea alunița. Faptul că urma să nu o mai ai ți-a învins teama de operație.

Nu uitaseși operația de polipi și spuneai că ți-e frică dar dorința de a nu o mai avea era mai mare. Ai urât alunița. Veneai de multe ori, de la joacă, plângând că râd copiii de tine, iar adulții, erau așa de curioși, că rar exista vreunul care să nu pună vreo întrebare: „Ce ai pe năsuc? Ai căzut?” sau „Vezi, dacă nu ai fost cuminte?! Ți-ai julit nasul!” Iar tu obosiseși să tot explici că e o aluniță. Tu te vedeai urâtă, alții te vedeau urâtă și aveau grijă să îți spună.

În timp, noi ne obișnuisem cu ea și chiar ne plăcea. Îți dădea un aer aparte. Rar vedeai pe cineva cu o aluniță pe nas, între sprâncene.

Pe 22 august 2001 am avut programare.

Operația a durat mai bine de o oră, timp în care noi am stat în sala de așteptare; din când în când ieșea o asistentă și ne spunea că totul decurge bine. Apoi ai fost dusă într-o rezervă.

Acolo, totul diferea de tot ceea ce știam noi că e un spital: asistente zâmbitoare, camera curată, televizor în cameră, două paturi iar cel în care erai tu avea o lenjerie cu imprimeuri cu animăluțe. Ieșirea din anestezie nu s-a făcut oricum, ci sub supravegherea medicului anestezist. Noi abia așteptam să ne asigurăm că ești bine, că ești conștientă.

Când te-ai trezit ne-ai privit mirată, cu ochii măriți, și cu voce tare, ai întrebat: „De ce ai 4 ochi?” Ne-am liniștit când ni s-a spus că, în scurt timp vei reveni la normal. Seara am plecat acasă. Urma să revenim după 10 zile pentru scos firele.

Am văzut atunci că se poate și altfel.

Din acel moment, de după operație, ai avut și mai multă încredere în tine, afișai o anumită siguranță de sine și mergeai țanțoșă, cu nasul în vânt. Te mândreai și cu pansamentul

pe care l-ai avut o perioadă pe năsuc de parcă voiai să atragi atenția tuturor celor din jur că nu o mai ai. 

rămâi aproape