aplecat spre dreapta

 

Orele de religie ți se păreau fascinante. Spuneai că ai un domn tare deștept și-ți plăcea mult de el: ,,Tu știi fată, câte știe Domnu`!”. Așteptam și eu acele ore, pentru că mă delectai apoi cu povestirea lor. Într-o zi, în drum spre casă și conform ritualului păstrat de la cămin, de a discuta ziua respectivă, te-am întrebat:

”Cum a fost la religie?” ,, Păăăi, știu eu!? Cam greu.” „ Adică?”

Te-ai oprit în loc, mi-ai arătat un copac și m-ai întrebat: ,,Zi și tu, copacul ăsta vorbește?”

,,Nu știu”, ți-am replicat nedumerită.

„Păi vezi, nici eu!”, mi-ai spus, satisfăcută de faptul că nici eu nu știam și ți-ai continuat drumul.

Eram total bulversată și ți-am cerut amănunte despre ce ați discutat la ora de religie. Mi-ai spus că despre o madame și Eva. Deci, aveam copac, o madame și Eva.

A trebuit să mă gândesc bine, și după un timp te-am întrebat: ,,Nu cumva ați vorbit de un om, Adam și o femeie, Eva?” „Ba da! De unde știi?”

Copac, madame și Eva era de fapt pomul cu mere, Adam și Eva.

De multe ori te grăbeai și repezită cum erai uneai cuvintele auzite și-ți ieșea cu totul altceva. Eu te înțelegeam, problema era la alții. Cu timpul ți-ai temperat această grabă, sau mai bine zis ai controlat-o. Dar de dispărut, nu, n-a dispărut niciodată.

Și dacă mai adăugai la graba ta, și faptul că, micuță fiind, erai peltică, era o adevărată provocare  să descifrez ceea ce voiai să spui. Graba ți-ai controlat-o încet, încet, singură iar vorbirea, la logoped. Era amuzant că erai peltică, dar tot un defect de vorbire era, și nu te-am fi lăsat cu el.

Amuzant a fost și când ai scris pentru prima dată litera ,,p”, pentru că ai făcut-o într-un mod original: începeai să scrii litera pe rândul respectiv, dar când coborai pentru a face piciorul, rămâneai pe acel rând, mai jos și continuai cuvântul, și-n final rezulta un cuvânt scris pe două rânduri: sus și jos.

Chiar dacă rezultatul era uneori greșit, aveai o anumită logică a ta, în tot ceea ce spuneai și făceai și cum îți susțineai părerea.

La o lucrare, logica ta ți-a adus un „bine”. Ai fost  supărată, și pentru calificativul primit, dar mai mult pentru că tu erai convinsă că aveai dreptate. Caietul la română era cu liniatură specială și trebuia ca pe acea liniatură să faci liniile oblice.

Ai făcut-o dar, ai făcut-o în modul tău. Ai  privit bine liniatura, și ți-ai spus că oblicul însemna să unești colțurile. Nu a fost bine, deoarece trebuia pe acea liniatură să faci liniile oblice.

Și mi-ai explicat, că așa cum a vrut doamna, însemna aplecat spre dreapta și nu oblic.

Nu mă gândisem niciodată la aplecat spre dreapta sau spre stânga.

                                             rămâi aproape