La sfârșitul lunii ianuarie 1992, te-am botezat. Noi doream să o facem mai în primăvară, să fie mai cald, dar cei din jur ne-au tot bătut la cap cu- ,,nu e bine să stea prea mult nebotezată. Creștinați-o mai repede! Așa nu se îmbolnăvește!”, încât ni s-a inoculat ideea că dacă nu facem așa ți se poate întâmpla ceva rău, și am fost de-acord. La un lucru nu am cedat- am dorit să fie apa caldă în cristelniță.
Au început iar cu ,,nimeni nu răcește la botez” dar am ținut-o pe-a noastră- ,,apa va fi caldă”.
Singurul moment important din viața ta, la care eu nu am participat, a fost botezul tău.
Mi s-a povestit, dar nu a fost același lucru. Am dorit să fiu acolo! Dar a fost Tati cu tine.
Dar, din păcate, suntem așa o nație închistată în canoane, ritualuri și superstiții, care nu te pun în situația de a alege. Acum s-au mai schimbat lucrurile, dar pe atunci rudele îmi spuneau
-,,Mama nu merge la botez!”, că poartă ghinion ca mama să meargă, că e păcat și altele. Odată ideea inoculată nu aș fi făcut nimic care te-ar fi putut afecta pe tine, nici măcar la nivel de superstiție. Nu îmi dau seama când am început să simt această teamă de a nu păți tu ceva. Nu mă știam așa, sau poate că eram și eu nu realizam. Dar în privința ta, teama și prudența începeau să se manifeste pe zi ce trecea. Nu dădeam voie să fii luată în brațe sau pupată de alte persoane, doar rar pe mânuță pentru a nu-ți da cineva microbi, iar vizitele în camera ta erau rărite. Unii înțelegeau, alții se supărau, dar pentru noi iar nu conta. Dacă strănutai, de ce strănutai? Dacă plângeai, de ce plângeai?
Aveam o carte despre creșterea copilului, de la naștere până la trei ani și-am urmat strict sfaturile din ea: mâncai ceea ce scria în carte, îți făceam testele recomandate pentru a-ți vedea reflexele: de exemplu, testul cu foaia- îți dădeam o foaie de hârtie și trebuia să o apuci cu mânuțele tale și să încerci să o rupi sau te așezam pe burtă și-ți contram piciorușele iar tu te încordai și trebuia să împingi în ele.
Ne spuneam că avem un copil sănătos până când a apărut prima ta problemă de sănătate.
Am cumpărat din piață, de la producători, brânză de vaci, cu garanțiile de rigoare -,,e proaspătă, de dimineață făcută”. Ți-am dat să mănânci și ai făcut febră mare, diaree, și fuga la medicul de familie. Diagnostic- explozie dentară cu simptomele aferente. Dar febra creștea și am cerut altă părere, de data aceasta la un cabinet privat: aveai infecție gastrointestinală.
Explozia ta dentară întârzia. Primii dințișori ți-au apărut după un an.
Te-am alăptat până la 6 luni, nu că nu am mai vrut, nu am mai avut lapte și te-am trecut pe lapte praf. Ai primit biberonul din prima dar și suzeta, de fapt suzetele- c-ai avut mereu două- una o țineai în gurița iar cu cealaltă te mângâiai la năsuc, seara la culcare. Era dezastru dacă nu le aveai pe amândouă, plângeai, țipai, și nu-ți intra nimeni în voie. Ne făcusem o rezervă considerabilă de suzete și le țineam la îndemână.
Țin minte că te-am lăsat odată la mama dar am uitat să îi ducem și suzetele. Ai făcut un mare scandal iar ea s-a văzut nevoită să caute una prin vecini, dar tu nu ai acceptat-o. Conta materialul din care era făcută și nu ți-a plăcut. Ați avut o noapte de coșmar, pentru că tu nu adormeai fără ea.
O singură dată, nu ți-am dat suzeta în mod intenționat: împlineai un an și îți tăiam moțul.
Probabil lumea multă din jurul tău, sau a contat că erai în centrul atenției, te-a făcut să uiți o perioadă de ea. Am urmat tradiția pas cu pas. Te-am așezat pe un scaun, și a urmat tăierea părului, în semnul crucii, și lipirea șuvițelor de un bănuț; ai stat cuminte și însemna că vei fi curajoasă și fără frică iar bănuțul prevestea noroc, sănătate și prosperitate. Apoi, am pus pe o tavă mai multe obiecte iar tu a trebuit să alegi 3 dintre ele. Însemna că îți prezici viitorul. Ai ales, exact în această ordine: stiloul, rujul și apoi banii.
Dacă ar fi venit cea mai pricepută ursitoare din lume, nu cred că ar fi prezis exact ordinea la tot ceea ce avea să te definească pe tine- inteligența, frumusețea iar pe ultimul loc, banii. Dacă am fi știut ce obiect definea inteligența emoțională și l-am fi pus pe tavă, sunt convinsă că îl alegeai. După mine, cred că asta te-a definit cel mai mult.
Știi că am și acum bănuții cu șuvițele tale!? Și când mă arde dorul de nu mai rezist, îi strâng în palmă și mă uit la ei, minute în șir. Îți jur că-ți simt mirosul! E o parte din tine, fizic lângă mine, dar care nu-mi vorbește, oricât de mult i-aș vorbi.
rămâi aproape
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu