Pentru că te rog!

 

Ai plecat, pentru prima dată fără noi, la mare, în tabără la Năvodari, cu doamnele educatoare.

Când ne-au întrebat dacă te vom lăsa să mergi în tabăra organizată de grădiniță, am cam stat puțin pe gânduri. Nu plecaseși niciodată undeva fără unul dintre noi iar acum era vorba de o tabără la mare, multă apă și ne era un pic teamă.

Am fost de acord, dar pentru a ne liniști și noi într-un fel, ne-am luat bilet în stațiunea Neptun și așa, eram aproape de tine. Tu erai încântată că vei pleca împreună cu mulți copiii, dar și cu Roxy și zile întregi am tot discutat despre asta, cum va fi acolo și simulam anumite momente: cum să te pregătești pentru plajă, cum să îți pui lucrurile la locul lor sau cum să te îmbraci dacă e răcoare afară.

Am făcut o listă cu toate lucrurile din valiză și am lipit-o pe capac, în interiorul ei. Nu știu cât te-a ajutat lista, dar nu ai pierdut niciun obiect, chiar dacă eu mă așteptam să o faci. Ai făcut-o când erai mai mare, dar nu atunci.

Din păcate, nu ai rămas toată perioada. Roxanei nu i-a plăcut, ție da dar nu doreai să rămâi fără ea, așa că, fiecare a plecat cu părinții ei- Roxy acasă iar tu cu noi, de ne-am continuat concediul, dar nu înainte de a afla cum a fost.

Doamnele ne-au povestit cât de bine te-ai descurcat, cum ai știut mereu ce voiai sau nu, și cum în ieșirile voastre la terase, ți-ai comandat singură mâncarea. Un singur lucru nu ai știut- să îți faci calculul banilor, iar dacă ai fi rămas toată perioada, nu ți-ar fi ajuns.

Nu ne-a mirat nimic din ce auzeam. Erai obișnuită să îți alegi singură ce doreai să mănânci dacă ne aflam la un restaurant sau la o terasă, noi doar iți explicam ce era în meniu. În acele momente te simțeai importantă- toți ochii erau îndreptați către tine, în așteptarea deciziei tale.

Se întâmpla uneori să nu îți placă ce alegeai, dar noi aveam grijă să comandăm fiecare ceva diferit, pentru a fi siguri că din trei feluri îți va plăcea unul.

Te lăsam să iei decizii singură, și învățai cum să te adresezi când doreai ceva și să mulțumești când primeai. Știai că ,,mulțumesc” sau ,,te rog” sunt cuvinte magice și care se spun în semn de apreciere, cuiva, pentru că ți-a făcut pe plac, sau te-a ajutat, după caz.

Doreai uneori ceva, și spuneai: ”Mami! Dă-mi...” ”De ce?”, te întrebam.

”Pentru că am nevoie de ...” ”Nu, nu! De ce ți-aș da?”, insistam. Atunci îți dădeai seama ce lipsea și spuneai ”Pentru că te rog!” ”Asta-i altceva!”

Ți s-au întipărit aceste cuvinte, încât a devenit ceva natural să mulțumești și să spui ”te rog”. 

 

                                                          rămâi aproape